Virginia Avenel Henderson (1897-1996), adesea menționată ca „prima doamnă a asistenței medicale”, este cunoscută pentru aportul ei la dezvoltarea teoriei nursingului.
A absolvit Școala Armata de Nursing, și a primit un MA în educație medicală, la Universitatea Columbia.
Teoria ei conform căreia asistentele medicale ar trebui să ajute pe toată lumea în căutarea unei sănătăți mai bune în general, este recunoscută ca o contribuție majoră în practica de nursing.
Virginia Henderson este considerată de mulți o importantă figură a nursingului secolului XX, impunându-se prin scrierile sale, care stabileau concepțiile privind activitatea asistentei medicale în îngrijirile specifice acordate bolnavului și familiei.
Virginia Henderson a descris rolul asistentei medicale ca fiind substitutiv (înlocuind persoana), suplimentar (ajutând individul) și complementar (lucrând cu individul).
„Asistenta face pentru alții ceea ce ar face aceștia dacă ar avea puterea, dorința și cunoștințele necesare”.
În jurul vârstei de 60 de ani, a finalizat lucrarea intitulată „Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului”, scrisă într-o manieră simplă și concisă, aceasta fiind tradusă și devenind în scurt timp cunoscută în întreaga lume.
După Virginia Henderson, nevoia fundamentală este o necesitate vitală, esențială ființei umane pentru asigurarea stării de bine din punct de vedere fizic și mental.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
- nevoia de a respira;
- nevoia de a se alimenta și hidrata;
- nevoia de a elimina;
- nevoia de a se mișca, de a păstra o bună postură;
- nevoia de a dormi, de a se odihni;
- nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;
- nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale;
- nevoia de a fi curat, de a-și proteja tegumentele;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a comunica;
- nevoia de a acționa după credințele sale și valorile sale;
- nevoia de a se realiza;
- nevoia de a se recrea;
- nevoia de a învăța.
